sâmbătă, 7 aprilie 2012

EU şi CERUL

Nu ştiu cum alţii... dar eu, cînd privesc la CER văd chipurile  celor pe care i-am" pierdut"... celor pe care îi iubesc...celor care şi-au ocupat întodeauna un locuşor în inima mea...şi atunci ... cad lacrimi involuntar... LACRIMI care de la o vreme încoace mă "însoţesc" aproape tot timpul...Ai simţit cum e să iubeşti pînă la moarte o fiinţă de la care nu ţi-a ramas decît amintirea că a fost cîndva,prea puţin, mult prea puţin în viaţa ta? EU am simţit... eu am trăit acel sentiment de groază...Mi-e greu să accept, însă viaţa merge înainte!Mă întreb ,des... " oare chiar s-a sfîrşit?"((((

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu