Nu știu ce înseamnă fii soră mai mare, dar știu cum e să fii cea mai mică a familiei.
Am crescut tot timpul privindu-te ca cea mai bună.
Pentru mine erai și ești un exemplu. Tot ce făceai tu, era perfect. Te pricepeai la toate și chiar dacă nu, tot le scoteai la capăt.
Tu erai fata mai mare a familiei care ieșea în evidență pentru felul ei mai matur de a privi lucrurile. Erai și puternică.
Te admiram de fiecare dată pentru ceea ce erai, pentru că toată lumea te plăcea, pentru că erai tot timpul plină de viață. Eu eram „sora mai mică a Irinei” și mă simțeam tare importantă. Eram în umbra ta și mă mulțumeam cu asta.
Tot timpul m-am simțit inferioară, într-un fel, pentru că orice lucru pe care îl făceam, îl comparam cu tine și cu ce făceai tu. Tu erai termenul de comparație pentru orice pentru că tu, pentru mine, erai (și ești) cea mai bună. Și de fiecare dată, simțeam că nu-s destul de bună, că nu mă apropii nici cu puțin de tine.
Când te-ai mutat din camera noastră, inițial, am fost egoistă, gândind că tot urmează să devină numai al meu. Dar am realizat că de fapt am pierdut mult mai mult de atît. Eu nu credeam că o să ajungă timpul să plîng de dorul tău...”Cine eu??????? Nu....”.
Mă mândresc teribil cu sora mea mai mare, Irina, care la 22 de ani a avut curajul să își ia viața în piept și să meargă pe un drum total nou și necunoscut. Sora mea care a avut răbdare și a muncit mult pentru a-și urma visul, care a înfruntat dezamăgiri cu carul, despărțiri, respingeri dar care nu a renunțat niciodată.
Tu m-ai învățat să simt și să trăiesc, să am încredere în mine. Deși, uneori mă trânteai crunt de pământ, o făceai tot din dragoste… era modul tău ciudat, câteodată, de a-ți arăta afecțiunea. :D :D :D
Acum, suntem două surori care vorbesc câte în lună și în stele și care nu seamănă deloc. Fără tine nu aș fi putut! Mulțumesc că m-ai primit ca soră a ta!
„Zâmbesc pentru că ești sora mea și râd pentru că nu poți face nimic să schimbi asta!” :D :)
TE IUBESC și chiar îmi este dor.
http://youtu.be/LU-R7dLSjbY
